Singur

"Nu pot sa ma desprat de ea pana nu gasesc pe altcineva." imi spune un prieten. La inceput m-am enervat pe animal pentru ca isi inseala prietena, dar curand mi-am dat seama ca desi el este cel care inseala, e de asemenea si cel care sufera.  Cu totii incercam sa evitam singuratetea, suferinta, uneori o ducem la extrem incat ne orbeste calea spre a vedea fericirea.


Uneori simt ca sunt trista, ca sunt singura, ca vreau sa plang. Atunci imbratisez tristetea si plang. Odata cu lacrimile se scurge si singuratatea. Apoi simt cum un val de fericire si optimism ma cuprinde. Accept faptul ca singuratatea face parte din viata. Era o vreme cand incercam sa maschez tristetea, sa o alung fugind la cineva cunoscut care sa imi atraga atentia pentru o perioada de timp in care sa uit ca sunt singura.

Cand m-am mutat in Germania am lasat viata sociala in Romania si am fost singura intr-o tara straina.  Nu mai era nimeni la cine sa fug. Imi plangeam de mila, eram invidioasa pe prietenii mei ramasi acasa, ma intrebam de ce mi se intampla mie asta. Nu credeam vreodata ca a fi singur poate fi un lucru bun.

Ce am invatat insa din timpul petrecut cu mine este ca fericirea nu trebuie sa depinda de cineva, la un moment dat ajungi sa fii terifiat de ideea de a ramane singur, traind toata viata in stres si anxietate. Devii dependent de prezenta altor persoane in viata ta. Nu esti niciodata cu adevarat trist sau cu adevarat fericit. Nu traiesti cu adevarat, ci esti mereu intr-o stare care poate fi descrisa ca o combinatie dintre normalitate cu plictiseala si dezinteres. Nu petreci timp cu tine cunoscandu-ti trairile, sentimentele. Nu iti este dor, ca apoi sa te bucuri sa il vezi. Trairile nu variaza, este mereu aceasi traire cu care te-ai obisnuit si cu care te complaci.

Am ajuns in situatia in care nu am nevoie de nimeni ca sa merg in club, concediu, la plimbare, in oras, cinema etc. Ba chiar din contra imi place sa petrec timp cu mine insami si cu gandurile mele bolnave pe care doar eu le inteleg....sau nu le inteleg. Am invatat sa ma iubesc, am descoperit noi hobby-uri, am cunoscut oameni noi, mi-am pus gandurile pe hartie, am meditat, am invatat sa selectez oamenii din viata mea. Si cel mai important am invatat sa imi fie dor si sa ma bucur cand sunt cu persoanele dragi, pretuiesc timpul petrecut cu ei pentru ca stiu ca va trebui sa plec din nou si nu ii voi mai vedea.